Prăjitura Mont Blanc, un desert cu frișcă și cremă fină de castane
Prăjitura Mont Blanc sau Mont Blanc aux Marrones este o prăjitură realizată dintr-un amestec de piure de castane dulci, frișcă și bezea sub forma unui vârf de munte menit să semene cu faimosul Mont Blanc.
Această rețetă este o variantă simplificată a prăjiturii Mont-Blanc, dar e la fel de bună ca în cofetăriile care o realizează de la zero.
Noul sezon al emisiunii BeautiFood este disponibil în AntenaPLAY alături de episoadele sezoanelor anterioare.
Dacă în BeautiFood | Sezonul 1 rețetele au fost preparate de Chef Roxana Blenche, iar în Sezonul 2 de Nobo, căștigătorul „Chefi fără limite”, acum gazda emisiunii este Chef Sorin Gonțea care ne arată cum se prepară 10 mâncăruri moderne și ușor de făcut.
Cum se prepară prăjitura Mont Blanc
Desertul original Mont Blanc nu avea niciun fel de bază. Piureul de castane era îngrămădit direct pe farfurie, apoi decorat cu frișcă și zahăr pudră. Acum majoritatea localurilor care îl servesc preferă să o facă cu un fel de bază, cel mai adesea din bezea, pandișpan sau aluat de tartă.
Ingrediente pentru a preparara prăjitura Mont Blanc
Cum se prepară prăjitura Mont Blanc
Pentru început, preîncălzește cuptorul la 180 grd. C.
Unge formele cu puțin unt.
Decupează aluatul suficient de mult cât să umple complet formele. Ca să obții o formă cât mai regulată a tartei presează bine aluatul cu degetele, atât pe marginile cât și pe fundul formei. Decupează excesul de aluat.
În formele cu aluat, pune bile ceramice pentru coacere pentru ca aluatul să se coacă fără a se deforma. Dacă nu ai bile ceramice, poți folosi orez sau boabe de fasole uscată ca să umpli formele.
Pune-le apoi la copt la 180 grd C pentru circa 15 minute.
Cum prepari un piure de castane
Piureul de castane îl găsești gata facut în comerț, dar îl poți face și tu acasă din castane comestibile.
La 200 grame de miez de castane se adaugă 150 ml lapte și se fierb până se înmoaie.
Amestecă-le apoi într-un blender adăugând 40 gr cacao, 40-50 gr zahăr pudră, un plic de zahăr vanilat. Mixează compoziția foarte bine și piureul de castane e gata!
Prepararea cremelor
Pune 500 ml smântână pentru frișcă LaDORNA în bolul unui mixer pentru a bate frișca. Mixează întâi la viteză mică apoi mărește viteza.
Când frișca a crescut în volum și a început să se întărească adaugă 25 gr zahăr pudră. Mai bate puțin să obții consistența dorită, ideală pentru frișcă.
- Crema de castane: pune într-un castron 250 gr piure de castane cu 200 gr de frișcă și amestecă-le foarte bine până se omogenizează. Adaugă și o linguriță de cacao.
- Crema de bază: Toacă mărunt 4 bezele. Amestecă restul de frișcă (300 gr) cu bezelele mărunțite – aceasta e crema de bază a prăjiturii.
Asamblarea prăjiturii
Scoate formele cu aluat din cuptor și lasă-le să se răcească. După ce s-au răcit suficient scoate aluatul din forme.
În aluatul de forma unei mici tarte se pune mai întâi crema de bază (amestecul de frișcă cu bezea). Se modelează ușor crema sub forma unui munte, o formă conică.
Umple un poș cu crema de castane și ornează peste crema de bază. Ideea este să faci o spirală, începând de jos până sus acoperind muntele format din crema de bază.
Folosește puțină frișcă pentru a pune un vârf (moț) și cu ajutorul unei site ornează prăjitura cu puțină cacao.
Poftă bună!
Istoria prăjiturii Mont Blanc
Dacă vrei să știi cine a inventat acest desert sau când, ei bine aici istoria devine tulbure. Există mai multe teorii.
Inventarea prăjiturii Mont Blanc așa cum o cunoaștem astăzi este atribuită patiseriei pariziene Dessat, cu ceva înainte de anul 1847, datorită încercării de a realiza un desert bazat pe vermicelli de castane, care devenise popular la acea vreme.
Ceea ce știm cu siguranță este că denumirea Mont Blanc aux Marrones a fost folosită frecvent ca referire la un desert cu piure de castane, decorat cu frișcă în anii 1888-1889.
Desertul Mont Blanc datorează probabil cea mai mare parte a aspectului său modern cofetarilor de renume internațional Anton Rumpelmayer și Chimao Sakota.
Patisierul parizian Anton Rumpelmayer și-a deschis patiseria Angelina în 1903. În același an, desertul Mont Blanc a devenit unul dintre produsele semnătură ale localului. Dar în loc să decoreze piureul de castane cu frișcă și să-l servească pe farfurie, el a început să servească desertul pe discuri subțiri crocante de bezea. În plus, a inversat stratificarea, acoperind cupola de frișcă cu vermicelli de piure de castane.
Chimao Sakota, un cofetar japonez, a introdus Mont Blanc în Japonia în 1933. Povestea spune că a gustat desertul original când a vizitat Parisul. S-a îndrăgostit atât de gust, cât și de forma sa unică de vermicelli, încât a decis să aducă rețeta acasă. Se presupune că Sakota a fost primul care a transformat desertul clasic Mont Blanc într-un tort, adăugându-i o bază de pandișpan.
Mont Blanc francez vs. Mont Blanc italian
Versiunile franceză și italiană ale desertului sunt destul de asemănătoare una cu cealaltă, deși e mai bine să nu presupuneți că odată ce ați gustat una, știți totul despre cealaltă.
Rețeta de cremă de castane este cea mai semnificativă diferență între Mont Blanc-ul francez și Monte Bianco italian. În timp ce francezii preferă să păstreze aroma de castane ca vedetă a spectacolului, italienii o tratează ca pe o piatră de construcție, una dintre multele a desertului final. Piureul de castane de la Monte Bianco este combinat cu lapte, care ar trebui să tempereze aroma de castane și să îi ofere o consistență mai cremoasă. De asemenea, este adesea aromatizat în continuare cu pudră de cacao neîndulcită pentru a-i oferi o aromă mai profundă, și o nuanță mai închisă.
Monte Bianco este, de asemenea, servit mai des în cupe decât pe discuri de bezea (aceasta este o tradiție pur franceză). Cu toate acestea, practica de a folosi o bază pentru desert pare să fi prins, unele rețete adăugând baze de tartă sau fursecuri Savoiardi la variante mai noi ale prăjiturii Monte Bianco.
Mont Blanc francez versus Mont Blanc japonez
Monburan (numele japonez al desertului) a devenit o variantă independentă, conectată doar tangențial la Mont Blanc.
În primul rând, avem ca diferență utilizarea de pandișpan și a unei baze de aluat de tartă (baza de bezea nu e populară aici).
În al doilea rând, avem crema în sine. În timp ce Monburanul original era cu aromă de castane, patiseriile moderne japoneze privesc castanele mai mult ca o sugestie, nu ca un ingredient obligatoriu.
Deși castanele sunt încă cea mai populară aromă, nu este neobișnuit să le găsiți amestecate cu ciocolată sau matcha sau schimbate în întregime cu alte ingrediente. Există Purple Monburans (aromat cu igname mov), Green Monburans (aromat cu matcha), Pink Monburans (aromat cu căpșuni), dar și multe alte arome care nu au nimic de-a face cu castanele.
