Sfeclă roșie cu oțet, la borcan, pentru iarnă. Pașii de urmat ca să obții o rețetă delicioasă
Sfecla roșie la borcan cu oțet poate fi consumată într-o varietate de moduri, datorită aromei sale echilibrate, dulci-acrișoare și a texturii crocante. Unul dintre cele mai populare moduri de a consuma sfecla murată este ca garnitură lângă preparatele principale.
Sfecla roșie este frecvent servită alături de fripturi, grătar sau preparate din carne, deoarece adaugă un contrast de gusturi care completează carnea grasă sau sărată. De asemenea, este excelentă în salate.
Sfecla murată poate fi combinată cu alte legume proaspete, cum ar fi salata verde, castraveți sau roșii, pentru a oferi o notă acrișoară și un plus de culoare. Poate fi utilizată și în salate mai complexe, cum ar fi cele cu brânză de capră sau feta, nuci și semințe, deoarece gustul sfeclei se armonizează bine cu brânzeturile sărate și crocante.
Un alt mod de a o consuma este ca parte din aperitive. Sfecla murată poate fi inclusă pe platouri alături de alte murături, mezeluri și brânzeturi, aducând o prospețime în preparatele bogate.
Totodată, poate fi folosită pentru a adăuga culoare și gust în sandvișuri, wrapuri sau burgeri, înlocuind alte murături obișnuite. În unele rețete tradiționale, sfecla murată este folosită și în supe sau ciorbe, pentru a conferi o aromă subtilă acrișoară, ca în borșul rusesc.
Consumul de sfeclă murată aduce și beneficii pentru sănătate. Este bogată în antioxidanți și fibre, ajutând digestia și având proprietăți antiinflamatorii. De asemenea, sfecla este o sursă bună de vitamine și minerale, ceea ce o face o alegere sănătoasă, fie că este consumată simplă, fie ca parte dintr-o masă mai elaborată.
Sfecla roșie cu oțet poate fi consumată după aproximativ 2 săptămâni și se păstrează bine câteva luni până la un an.
Ingrediente
Mod de preparare
Se spală bine sfeclele și se fierb într-o oală mare cu apă, fără să fie curățate de coajă. Se fierb până când devin moi, aproximativ 30-40 de minute, în funcție de mărimea lor.
Cum prepari rețeta de sfeclă roșie cu oțet, la borcan
După ce sunt fierte, se scot din apă și se lasă să se răcească suficient pentru a le putea manevra. Se curăță coaja folosind mâinile sau un cuțit.
Se sterilizează borcanele și capacele. Se fierb timp de 10 minute sau se introduc în cuptorul preîncălzit la 100°C timp de 15 minute.
Se taie sfecla curățată în rondele subțiri sau în cuburi, în funcție de preferințe.
Într-o oală, se adaugă apa, oțetul, zahărul, sarea, frunzele de dafin, boabele de piper și boabele de muștar. Se pune pe foc și se aduce la punctul de fierbere, apoi se lasă 2-3 minute să fiarbă sau până când zahărul și sarea se dizolvă complet.
Se pune sfecla tăiată în borcane sterilizate. Dacă dorești, poți adăuga câteva bucăți de hrean pentru un gust mai picant și pentru a ajuta la conservare. Se toarnă marinada fierbinte peste sfecla din borcane, astfel încât sfecla să fie complet acoperită de lichid. Se închide borcanele ermetic cu capacele sterilizate.
Pentru o siguranță sporită, borcanele se pot fierbe într-un bain-marie. Se pun borcanele într-o oală mare, se acoperă cu apă și se fierb timp de 15-20 de minute. Apoi se scot și se lasă să se răcească la temperatura camerei. După aceea, se depozitează într-un loc răcoros și întunecat.
Cum se pregătește sfecla roșie pentru murat
Când pui sfeclă la murat trebuie să alegi bucățile ferme, fără urme de deteriorare sau pete moi. Cele mai bune sunt cele de dimensiuni medii sau mici, deoarece acestea fierb mai ușor și au o textură mai bună. Pentru că sfecla crește în pământ este foarte important să o speli foarte bine, sub mai multe jeturi de apă până când îndepărtezi toate impuritățile și urmele de pământ.
Sfecla nu trebuie curățată de coajă. Încearcă să păstrezi codița și rădăcina intacte, astfel vei preveni pierderea culorii și sucului sfeclei în timpul fierberii.
Apoi, nu trebuie decât să o fierbi până când se înmoaie astfel încât să poată fi pătrunsă ușor cu o furculiță. Un pas important este curățarea de coajă, dar trebuie să ai mare grijă să nu te arzi. Așteaptă până când sfecla ajunge la o temperatură care să permită manevrarea în siguranță.
