Sarmale turcești. Cea mai gustoasă rețetă de sarmale
Dolmas sau sarmale turcești sunt, după cum spun sursele istorice, cele de la care s-a răspândit în toată zona balcanică acest tip de preparat. Pregătit în fiecare țară după specificul local, sarmalele sunt originale din Turcia, unde se gătesc cu carne de vită, de miel sau cu umplute cu diverse cereale și legume.
La începuturile lor, sarmalele în forma în care le cunoaștem noi astăzi, puteau fi servite doar de sultan, de marele său vizir și de alți câțiva curteni care au aveau privilegiul de a lua masa la palatul Topkapi. Cu timpul, au ajuns să fie pe mesele tuturor de la conducători la țărani.
Seamănă cu sarmalele pe care le facem și noi, dar dolmas turcești sunt mult mai aromate și au mai multe tipuri de texturi care le fac unice.
În compoziția lor intră condimente cu gusturi diverse, de la stafide dulci, la usturoi și mentă care sunt foarte puternic parfumate.
Ingrediente
- 40 de frunze de viță-de-vie;
- 2 lămâi;
- 400 g carne tocată de vită sau miel;
- 2 lingurițe de semințe de pin;
- 1 lingură de stafide;
- 200 g bulgur/ orez basmati;
- 1 ceapă;
- 1 cățel usturoi;
- frunze de mentă;
- sare;
- piper.
Mod de preparare
Se pun la foc 500 ml de apă cu sare și se aduc la punctul de fierbere. Apoi se adaugă bulgurul, se amestecă și se pune capacul. Se lasă să fiarbă la foc mic 15 minute. Apoi se scurge excesul de apă și se lasă să se răcească.
Frunzele de viță-de-vie se spală bine și se lasă într-un vas cu apă să se înmoaie. Apoi se opăresc în apă clocotită 5 minute sau până sunt suficient de moi. Apoi se scot pe un prosop de hârtie pentru a absorbi apa în exces.
Ceapa, usturoiul și frunzele de mentă se toacă foarte mărunt, apoi se pun peste carnea tocată. Se amestecă până când se omogenizează toate ingredientele și se pun semințele de pin, stafidele, sarea și piperul. Se amestecă bine. Când bulgurul este suficient de rece se încorporează în amestecul de carne.
În centrul fiecărei frunze de viță-de-vie se pune câte o lingură de compoziție și se împachetează. Se așează în straturi într-o oală suficient de mare. Printre sarmale se pun felii de lămâie. Se acoperă cu apă și se lasă să fiarbă până când frunzele de viță-de-vie sunt suficient de moi. Când se servesc se scot feliile de lămâie. Se consumă chiar și reci cu iaurt sau smântână.
Care este originea sarmalelor
Sarmalele au o istorie lungă și destul de complicată. Un preparat similar a fost menționat pentru prima dată în urmă cu peste două milenii, când a apărut ca hrană în Creta la Cnossos, Palatul Minoic. După cucerirea Constantinopolului în 1453, dolma, așa cum este numită de turci, a devenit din ce în ce mai obișnuită pe măsură ce Imperiul Otoman s-a extins.
O sarma, în forma sa de bază, este reprezentată de o legumă sau un fruct scobit, dar cu pielea intactă în interiorul căruia este introdus un amestec de nuci, carne, orez și/sau alte fructe și legume. În Antichitate, persanii și grecii foloseau frunze de viță-de-vie umplute. În secolul al XV-lea, au început să fie folosite legume pentru a fi umplute, ardeii grași fiind primii care au înlocuit frunzele de viță-de-vie.
În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, Suleiman Magnificul a condus campanii militare care au dus la extinderea Imperiului Otoman. Astfel a ajuns să aibă influență și control asupra unei mari părți din Europa de Sud-Est, părți din Europa Centrală, Asia de Vest, Europa de Est și Caucaz, Africa de Nord și Cornul Africii. A dus cu el și dolmas, aceste sarmale turcești, care erau unul dintre preparatele de bază pe mesele sultanului. Astfel s-au răspândit în toate aceste teritorii, fiind adoptate și adaptate de localnici, în funcție de ingredientele, religia și modul lor de viață.
