Sos Pesto. Rețeta simplă pe care o poți face în 5 minute

Solul bogat în minerale și clima temperată din Liguria pot fi secretul sosului pesto preparat în această regiune. Aici se întrunesc condițiile perfecte pentru cultivarea busuiocului. Dacă îți este teamă că vei greși, iată o listă cu 5 greșeli pe care le faci când prepari sosuri și află ce soluții sunt pentru a le repara.

Romanii foloseau sos pesto făcut în mojar

Numele de pesto vine de la cuvântul italian ”pestare” care înseamnă ”a zdrobi”. Sosul a fost preparat inițial cu un mojar de marmură și un pistil de lemn. Ingredientele erau zdrobite cu o mișcare circulară a pistilului în mojar.

În cartea „Pesto Genovese: an Ageless Benchmark of Great Italian Cuisine” este menționat faptul că romanii mâncau o pastă numită ”moretum”, preparată prin zdrobirea brânzei și a usturoiului cu diverse ierburi.

Pentru că termenul pesto este un cuvânt generic pentru orice se face prin măcinare sau zdrobire, există mai multe modalități diferite de a pregăti sosul.

Pesto de nuci

Pesto de nuci este o crema delicioasă care nu dezamagește niciodată, perfectă pentru orice fel de mâncare, dar creată cu un scop anume: să completeze reteta de pansoti. Aceștia sunt ravioli specifici din Linguria cu forma tipică bombată, făcuți cu un amestec de apă, făină și vin alb. 

Umplutura este preboggion, un amestec tipic de ierburi sălbatice, ricotta și parmigiano. Sosul pesto de nuci este o cremă albă făcută din nucă zdrobită, ulei de măsline extravirgin, usturoi, sare și pâine înmuiată în lapte.

Alte variante pentru sos pesto

În regiunea Provence din Franța, sosul pesto se prepară fără a folosi muguri de pin, deoarece acolo nu cresc acești copaci. Uneori se folosesc migdale în loc de semințe de pin, iar frunzele de mentă sunt amestecate cu frunzele de busuioc. Unii au folosit chiar și spanac sau coriandru în loc de busuioc.

Utilizarea diferitelor tipuri de semințe, nuci sau ierburi depinde doar de gustul fiecăruia. 

Pesto alla genovese

Prezent în fiecare produs de patiserie italian, pesto alla genovese, este un condiment pentru paste care este folosit la rece și se pune direct deasupra pastelor fierte. Pentru a-l pregăti ai nevoie de o dexteritate bună. Trebuie să știi să te descurci cu mojarul de marmură și pistilul de lemn. Nu există altă metodă de preparare. 

Ingredientele de calitate sunt obligatorii: ulei de măsline extravirgin, busuioc, parmigiano, Fiore Sardo, nuci de pin, usturoi. Strămoșul străvechi al rețetei este moretumul roman, un amestec de ierburi, brânză pecorino, sare, ulei de măsline și oțet.

Primele dovezi scrise datează din secolul al XIX-lea, în volumul „Adevăratul bucătar genovez” de Emanuele Rossi. Acesta pomenește pentru prima dată de sos. Dar există și cei care cred că aceasta este o evoluție a sosului aggiada (cuvânt din dialectul genovez), făcut cu usturoi, pesmet, ulei de măsline, vin și oțet, folosit de obicei la pește. 

Pesto alla trapanese

Un alt pesto celebru este cel pe bază de roșii, tipic din Trapani. O rețetă străveche s-a născut în porturile Trapani, unde debarcau cândva nave genoveze din Orient, care transportau cu ele produse și preparate. 

Trapanienii au modificat rețeta de pesto a marinarilor liguri prin înlocuirea ingredientelor cu specialitățile de pe teritoriul lor. Ei foloseau roșii, migdale, brânză pecorino, usturoi roșu și busuioc. Toate erau zdrobite într-un mojar și folosite pentru a aroma ”busiate”. Acestea sunt o formă tipică de paste locale făcute cu apă și făină. Sunt un fel de spaghete perforate obținute prin rularea aluatului în jurul unei tije metalice speciale.

Pesto de rucola

O variantă verde alternativă la clasicul pesto de busuioc genovez este cea făcută cu rucola. Acesta are o aromă mai intensă și ușor amară. Originară din zona mediteraneană, rucola este o plantă folosită în bucătărie încă din cele mai vechi timpuri. A fost deosebit de apreciată de greci pentru proprietățile sale digestive. De asemenea, era considerată un puternic afrodisiac de romani. 

Legenda spune că în perioada Renașterii era interzisă cultivarea rucolei în preajma mănăstirilor. Se credea că monahii ar putea abandona jurământul de castitate după ce o gustau. 

Pesto cu rucola se face din rucola zdrobită în mojar cu ulei de măsline extravirgin, nuci de pin, Grana Padano, brânză Pecorino, sare și usturoi.