Totul despre sparanghel. De ce e bine să-l consumi

Sparanghelul de grădină (Asparagus officinalis) este o plantă perenă erbacee care face parte din familia crinilor. Sulițele subțiri cu vârfurile lor ascuțite și cu solzi pe care noi îi consumăm sunt de fapt lăstarii tineri ai plantei. Dacă sunt lăsați să crească, aceștia devin o plantă uriașă.

Plantele de sparanghel cresc în întreaga lume. Cei mai mari producători sunt China, Peru, Germania și SUA. Prosperă în climatele temperate, unde pământul îngheață iarna. Primăvara când temperaturile mai cresc și pământul se dezgheață încep să apară și plantele de sparanghel. Acestea sunt recoltate odată ce ajung la 15-20 cm înălțime, iar cele mai groase sulițe au o grosime 1 cm. Ele cresc subțiri, devin mai groase pe măsură ce sezonul avansează, apoi se reduc din nou.

Cum se depozitează sparanghelul

În cazul în care vrei să aflii totul despre sparanghel, trebuie să știi că poate fi păstrat, la fel ca florile, într-un vas cu apă. De asemenea, poți înfășura capetele în prosoape de hârtie umede, apoi pui totul într-o pungă de plastic și le așezi în poziție verticală în frigider. Cel mai important aspect este că, cu cât îl consumi mai aproape de momentul culegerii, cu atât aroma lui este mai puternică.

Sparanghelul poate fi pus câteva secunde în apă fierbinte și apoi se congelează. În acest caz trebuie consumat în decurs de un an. 

Soiuri de sparanghel

Există sute de soiuri de sparanghel, deși doar aproximativ 20 dintre ele sunt comestibile. Unele sunt pur ornamentale, iar altele nu sunt recomandate pentru consum pentru că sunt toxice. 

Sparanghelul are atât plante masculine, cât și feminine. În general, plantele de sex femeiesc produc semințe pe care masculii le polenizează.

Sparanghelul de sex masculin produce, în general, sulițe de sparanghel mai lungi și mai groase. Florile lor sunt, de asemenea, mai mari și mai lungi. Au șase stamine și un pistil.

Femela sparanghelului este în general mai mică. Au flori cu șase pistiluri și stamine cu trei lobi. Semințele lor polenizate se dezvoltă în mici fructe roșii.

Există trei tipuri de sparanghel

Sparanghelul este de obicei clasificat după culoarea sulițelor lui.

Sparanghelul verde este tipul pe care îl vei găsi cel mai des în magazine. Este cel mai subțire decât alte tipuri de sparanghel. Își ia culoarea din clorofila necesară fotosintezei.

Sparanghelul alb nu are culoare deoarece este cultivat pe întuneric, lucru care împiedică fotosinteza. În ciuda diferenței de culoare, sparanghelul alb are un gust asemănător cu sparanghelul verde.

Sparanghelul mov este cel mai dulce dintre toate. Își capătă culoarea de la nivelul ridicat de antociani, compuși chimici care se găsesc în mod obișnuit în legume și alte plante. Sparanghelul violet are tendința să-și piardă culoarea atunci când este expus la căldură, așa că ia în considerare să-l prepari la grătar un tip cât mai scurt.

Ce gust are sparanghelul și cum se gătește

Gustul sparanghelului va varia în funcție de sezon și de varietate. În general, are o aromă de pământ, asemănătoare cu broccoli și aproape ca o fasole verde cu aromă intensă. Soiurile albe și violete sunt mai blânde, iar orice tip de sparanghel va capta aroma ingredientelor alături de care este gătit.

Sparanghelul poate fi gătit în mai multe moduri: prăjit, pe grătar, la abur, fiert. Legumele mai groase sunt mai bune pentru prăjire sau pe grătar. Sparanghelul mai subțire este în mod tradițional lăsat întreg, astfel încât textura sa fragedă și cărnoasă să poată fi apreciată, fie că este consumat crud sau fiert. 

Poți încerca să îl gătești la aburi cu unt sau sos olandez, sau fiert și răcit cu o vinegretă, ierburi aromatice ori un alt dressing. 

Indiferent dacă este subțire sau gros, va trebui să speli și să tăi sparanghelul înainte de a-l găti. Cea mai rapidă și mai ușoară cale este să ții capete și să îndoiești sulița până când se rupe undeva la mijloc. De la mijloc în sus va fi suficient de fraged pentru a putea fi mâncat ușor. Acum că știi totul despre sparanghel, uite o rețetă unde îl poți integra ușor.