De ce se zaharisește mierea de albine și ce este de făcut

În lume, există aproximativ 320 de soiuri diferite de miere, care variază ca culoare, miros și aromă.

Mierea conține în mare parte zahăr, precum și un amestec de aminoacizi, vitamine, minerale, fier, zinc și antioxidanți. Pe lângă utilizarea sa ca îndulcitor natural, mierea este folosită ca agent antiinflamator, antioxidant și antibacterian. Oamenii folosesc de obicei mierea pe cale orală pentru a trata tusea și local pentru a trata arsurile și pentru a ajuta la vindecarea rănilor.

Pentru a avea miere, avem nevoie de albine. Acestea colectează nectarul din flori, își adaugă propriile enzime intestinale și îl depozitează în celule. Apoi usucă nectarul prin ventilare și când ajunge la un nivel de umiditate sub 20%, albinele îl vor considera miere și îl vor acoperi cu ceară. Capsularea mierii va opri complet procesul de evaporare.

De ce se zaharisește mierea de albine

Motivul pentru care cristalele încep să se formeze este că mierea la acest nivel extrem de scăzut de umiditate nu își poate menține cu adevărat structura proprie pentru mult timp. 

Conținutul de zahăr este atât de mare în comparație cu lichidul în care este dizolvat, încât va începe să se separe. 

Adevăratul echilibru al mierii este atunci când borcanul a devenit complet cristalizat. În timpul procesului de cristalizare, partea inferioară a borcanului va forma cristale, în timp ce partea superioară deveni o miere mai curgătoare. Află mai multe despre efectele benefice ale consumului de miere.

Unele tipuri de miere se zaharisesc mai repede

Sursa principală a cristalelor de miere este raportul dintre fructoză și glucoză. Cu cât este mai multă glucoză, cu atât mierea se va cristaliza mai repede. Fiecare floare are un raport diferit, dar poate avea de la 25% la 40% glucoză.

Albinele tale pot zbura până la 10 km depărtare de stupul lor pentru a găsi hrană, astfel că este destul de greu să știi ce flori a ales. Te invităm să încerci și câteva rețete de prăjituri cu miere.

Procesul este reversibil

Transformarea mierii solide înapoi în stare lichidă este un proces foarte simplu. Pur și simplu trebuie să o reîncălzești. Nu este recomandat să o pui la cuptorul cu microunde pentru că în acest fel vei profilul nutritiv al mierii.

Cea mai simplă metodă este să încălzești o oală cu apă până ajunge la temperatura de 32°C – 35°C. Aceasta este temperatura care este de obicei în mod natural stup, așa că nu ar trebui să existe niciun risc de a pierde aroma sau proprietățile mierii.

Pune borcanul de plastic sau de sticlă cu miere în oală. Asigură-te că nivelul apei nu trece peste partea de sus a borcanului. Apoi lasă-l să stea până se topește toată mierea cristalizată.

Poți amesteca ușor mierea pentru a ajuta la spargerea cristalelor. Dacă topești un borcan mare, poate fi necesar să reîncălzești apa de câteva ori până când toată mierea se topește.

Ce poți face cu mierea zaharisită

Mierea zaharisită poate fi topită prin imersarea borcanului într-o oală cu apă fierbinte. Totuși, dacă nu ai nevoie de miere în stare lichidă poți să o consumi pur și simplu așa. Cristalele sunt un semn bun. Înseamnă că ai de-a face cu un produs de calitate.

Întindeți-o pe pâine prăjită sau folosește-o pentru a îndulci diverse băuturi, prăjituri sau sosuri. Are toți aceiași nutrienți ca mierea lichidă și, deoarece s-a condensat, poate chiar să aibă un gust mai dulce și să aibă mai mulți nutrienți decât înainte. 

Mierea nu expira niciodată

Mierea nu expiră niciodată. Dovadă este faptul că s-au găsit recipiente cu miere în mormintele unor faraoni, iar analizele făcute au arătat că este sigură de consum.

Faptul că mierea pare să aibă viață veșnică se datorează mai multor factori. Unul dintre ele este că mierea este higroscopică, adică are un conținut foarte scăzut de apă. Fără aceasta, bacteriile nu pot apărea. 

Un alt motiv pentru care mierea nu expiră este că are în compoziție în principal din zaharuri, iar acest lucru împiedică creșterea microorganismelor.

În plus, pH-ul mierii este acid și variază între 2 și 4,5. Majoritatea bacteriilor dăunătoare preferă un mediu neutru sau bazic, astfel încât într-un mediu acid precum mierea, ele nu pot crește sau se dezvolta.

Albinele, în procesul de a producere a mierii, îi transferă și diferite enzime proprii. Una dintre ele este glucoza oxidaza, care produce peroxid de hidrogen, un antimicrobian puternic care împiedică creșterea microorganismelor. Mierea conține și acizi organici, compuși fenolici și anumite peptide care contribuie la acțiunea antimicrobiană a mierii, împiedicând-o să crească și stricând mierea.