Maracuja, fructul descoperit de călugării iezuiți în America de Sud

Maracuja se mai numește și fructul pasiunii. Este o sursă foarte bună de beta-caroten și de vitamine din complexul B (în special niacina). Consumul ei îți va asigura și un aport important de minerale—calciu, potasiu și fosfor. Conține și pasiflorină, o substanță eficientă de relaxare, care nu provoacă dependență.

Originea exactă a maracuja nu a putut fi stabilită. Experții presupun că a venit inițial din regiunea Amazonului din Brazilia. Regiunile tropicale din America Centrală și de Sud oferă condiții deosebit de favorabile pentru procesul de coacere. Cu toate acestea, fructele sunt acum cultivate în SUA, India, Australia și mai multe țări africane.

Ce este maracuja și cum și-a primit numele

Nu numai fructul de maracuja este apreciat, ci și planta din care crește. Sunt adevărate frumuseți tropicale. Cresc din florile splendide și mari ale florii pasiunii, care măsoară până la opt centimetri în diametru. Cu culoarea lor violetă și coroana albă, florile pasiunii nu sunt doar frumoase ca aspect, ci emană și un parfum foarte plăcut. 

Sunt plante cățărătoare și pot crește până la cinci metri pe an. Astfel ating adesea lungimi impunătoare de până la 80 de metri.

Maracuja a primit numele de „fructul pasiunii” de la misionarii iezuiți care au ajuns în America de Sud în secolul al XVII-lea. Ei au asociat florile frumoase ale plantei cățărătoare tropicale ca un simbol al patimilor lui Hristos și, astfel, au numit-o „flora pasiune”. Descoperă mai multe și despre alimentele care îmbunătățesc digestia.

Coaja fructului maracuja variază de la albăstrui la violet. Înainte de a se coace, fructul de mărimea unei mingi de tenis este plin și neted, dar coaja capătă un aspect șifonat atunci când copt suficient cât să fie consumat.

O caracteristică tipică a maracuja este pulpa sa suculentă, galbenă până la portocalie, care înconjoară un miez format din aproximativ 250 de semințe mici, maro închis. 

Semințele sunt considerate ca fiind deosebit de benefice pentru sănătate, deoarece conțin numeroși acizi grași polinesaturați, motiv pentru care uleiul său este folosit și în cosmetică.

Fructele galbene sunt folosite aproape exclusiv de producătorii de sucuri de fructe, în timp ce soiurile albăstrui-violet sunt vândute de obicei proaspete în supermarketuri.

Datorită aromei răcoritoare, ușor acrișoare, maracuja este adesea folosit pentru a da o notă interesantă preparatelor. Dau o notă rafinată deserturilor, dar și sosurilor pentru salate, preparatelor de din carne de pasăre.

Tartă de maracuja și limetă

Tarta de maracuja și limetă este perfectă pentru o zi caldă de vară pentru că este foarte răcoritoare. Dacă vrei poți să caramelizezi zahărul de deasupra cu o torță de bucătărie.

Ingrediente

• 500 g aluat de patiserie congelat
• 8 maracuja
• coaja rasa fin si zeama de la 1 limetă
• 200 g zahăr brun
• 6 gălbenușuri de ou
• 142 ml smântână lichidă (minimum 35% grăsime)
• zahăr pudră pentru decor (opțional)

Mod de preparare

Se întinde aluatul și pune-l într-o formă de tartă cu diametrul de 23 cm, astfel încât să fie acoperite și marginile. Se dă la rece pentru cel puțin 20 de minute. Se încinge cuptorul la 180°C. Apoi se pune deasupra hârtie pergament care se acoperă cu boabe de fasole. Se coace timp de 15 minute. 

După aceea, se îndepărtează hârtia fasolea și se mai coace încă 5-10 minute, până devine auriu. Se scote din cuptor și se reduce temperatura la 140°C. Încearcă și rețeta de tartă cu căpșuni și mentă.

Se taie maracuja în jumătate, se scoate pulpa într-un castron, apoi se pasează cu un blender. După aceea se trece printr-o sită și se amestecă sucul și cu coaja de limetă. 

Zahărul și gălbenușurile se bat până când gălbenușurile se deschid la culoare. Apoi se adaugă smântâna și se amestecă. Se toarnă cu grijă crema în aluatul de tartă copt și se dă la cuptor pentru 40 de minute. Se scoate din cuptor, se lasă să se răcească complet, apoi se pudrează cu zahăr.