Povestea celui mai celebru desert italienesc: tiramisu

Există multe legende în jurul creării tiramisu. Prima dintre spune că prăjitura a fost preparată pentru prima dată în orașul Siena, din Toscana. Se spune că tiramisu a fost inventat cu ocazia unei vizite a Marelui Duce Cosimo III de Medici. Pe atunci desertul se numea „zuppa del duca” sau, în traducere ”supa ducelui”. 

Altă legendă ne duce în Piemont, sau mai exact Torino, unde se spune că acest desert a fost inventat pentru Camillo Benso, contele de Cavour, iar apoi a ajuns în Emilia-Romagna prin scriitorul Forlì Pellegrino Artusi, care descrie o rețetă similară în cartea sa „Știința bucătăriei și arta de a mânca bine”, publicată în 1891, deși brânza mascarpone este înlocuit cu unt.

Legendele de mai sus, deși circulă destul de mult în spațiul public, nu au o acoperire bazată de fapte istorice. Disputa reală se dă între regiunile Veneto și Friuli Venezia Giulia, în zonele Treviso și, respectiv, Udine. 

Povestea celui mai celebru desert italienesc: tiramisu

Prima dintre povești spune că desertul s-a numit inițial „Tiremesù” și a fost preparat la sfârșitul anilor 1960, la restaurantul „Le Beccherie” din Treviso.

Idee i-a aparținut cofetarului Loly Linguanotto, care a refăcut un desert tipic venețian, Sbatudin, care este un amestec de gălbenușuri de ou bătute cu zahăr. Acesta era un tonic servit femeilor însărcinate și mamelor care alăptează pentru a-și recăpăta forțele, scrie EatThis.

Accademia del Tiramisù, o organizație dedicată „transmiterii culturii tiramisù”, creditează tot regiunea Treviso pentru apariția acestui desert clasic.

Ei spun că a fost creat de o doamnă din zonă ca afrodisiac pentru clienții ei. Era numit „o Viagra din secolul al XIX-lea”. Deși această teorie nu este foarte credibilă, explică de ce numele se traduce prin „ridică-mă” într-un dialect local. 

Tiramisu, desert tradițional în Udine

O altă variantă spune că „Tirimisù” a apărut la hotelul-restaurant Roma din Tolmezzo, din Udine, în anii 1950. De fapt, aceasta este povestea cea mai credibilă pentru că Ministerul Agriculturii și Resurselor Alimentare din Italia a atribuit originea desetului acestui local.

Tiramisu chiar este înregistrat ca ”produs agroalimentar tradițional” acestei regiuni. Norma Pielli, proprietar și bucătar la Albergo Hotel, din orașul alpin Tolmezzo, a servit felul de mâncare, denumit inițial „felie de mascarpone”, drumeților înfometați. Legenda spune că unul dintre clienți i-a schimbat numele în ”tiramisu”.

Cu toate acestea, Veneto încă găzduiește anual Cupa Mondială Tiramisù pentru bucătari amatori, centrată pe două categorii: „rețetă originală” și „rețetă creativă”. 

Participanții la prima categorie trebuie să folosească doar pișcoturi savoiardi, mascarpone, ouă, cafea, pudră de cacao și zahăr. Toate sunt furnizate de organizatori. Nu este permis alcoolul, deoarece nu apare în niciuna dintre rețetele susținute ca fiind originale, scrie Delish.

Ce conținea rețeta originală de tiramisu

Rețeta originală de tiramisu presupune folosirea de puține ingrediente: gălbenușuri de ou și zahăr combinate între ele, cu adaos de mascarpone și un strop de vin Marsala.

Această cremă este întinsă peste pișcoturi înmuiate în cafea. De la aceasta au apărut o mulțime de varianții atât în ceea ce privește ingredientele, cât și prezentarea.

Aceste șase ingrediente sunt unul dintre puținele lucruri asupra cărora cele două regiuni aflate în război pot fi de acord, deși versiunea mai bogată Le Beccherie folosește numai gălbenușuri de ou, bătute în mascarpone îndulcit, în timp ce rețeta din Albergo Roma are albușurile bătute în mascarpone. Totuși, acolo se termină diferențele.

În ambele rețete amestecul cremos este pus între straturi de pișcoturi savoiardi înmuiate în cafea. Deasupra este presărată cacao pudră. După aceea, tiramisu stă la frigider câteva ore în timp ce aromele se întrepătrund.