Rețeta de clafoutis și cobbler. Cum prepari cele mai apreciate deserturi cu fructe

Clafoutis este un deliciu francez atemporal, îmbinând tradiția cu inovația pentru a satisface gusturile rafinate ale celor care îl savurează. Versatilitatea sa în ceea ce privește fructele și aromele face din clafoutis o alegere ideală mai ales pentru zilele calde de primăvară sau vară.

Cobblerul reprezintă o tradiție delicioasă în bucătăria americană, oferind o alternativă simplă și reconfortantă la deserturile elaborate. Cu un istoric plin de inovație și adaptabilitate, cobbler-ul rămâne o alegere preferată în orice anotimp pentru că este o modalitate gustoasă de a valorifica fructele de orice fel.

Iată câteva lucruri pe care să le știi despre clafoutis și cobbler.

Ce este clafoutis

Clafoutis este o specialitate franceză din regiunea Limousin și își are originile într-un tărâm bogat în produse lactate. La început era preparat cu vișine, iar cu timpul, rețeta a evoluat pentru a include diverse fructe de sezon.

Termenul „clafoutis” provine din cuvântul „clafir”, care înseamnă a acoperi sau a umple. Această denumire descrie perfect metoda în care fructele sunt așezate și acoperite cu aluat în timpul procesului de gătire.

Ingredientele tradiționale pentru clafoutis includ ouă, lapte, făină, zahăr și fructe, de obicei vișine, dar pot fi folosite și cireșe, prune sau alte fructe de sezon. Important este ca acestea să fie proaspete.

Cu toate acestea, în unele variante de rețete vei găsi și fructe uscate, cum ar fi stafidele, adăugate pentru un plus textura. Arome suplimentare vin sub formă de extract de vanilie, dar se poate pune și extract de migdale pentru o notă de nuci.

Aluatul desertului se face destul de simplu, amestecând ouăle, făina, laptele, zahărul și un strop de sare. Unele rețete pot include și unt topit sau vanilie pentru a adăuga arome suplimentare.

Fructele se așează într-o tavă unsă, iar amestecul de aluat se toarnă peste ele, acoperindu-le în mod uniform. Clafoutis este apoi gătit într-o tavă mai puternică de copt sau chiar într-o tigaie din fontă. Se obține o cremă ușor rumenită care poate fi tăiată în felii și savurată.

Clafoutis este mai parfumat decât cobblerul

Pentru clafoutis și cobbler fructele au un rol diferit. În primul, se folosesc doar cele de sezon, proaspete. Scopul lor este de a aduce o aromă delicată cremei. Pentru cobbler se pot folosi și fructe conservate, atât congelate, cât și din compot.

Pentru a obține textura siropoasă dorită, se adaugă zahăr în umplutură. Spre deosebire de rețetele de clafoutis, pentru cobbler fructele trebuie gătite, ceea ce conferă desertului mai multă maleabilitate în aromele integrate.

Ce este cobblerul

Cobblerul are origini în bucătăria americană, fiind o prăjitură simplă și reconfortantă care s-a dezvoltat în timp.

În istoria sa, cobblerul a fost o soluție ingenioasă pentru a pregăti deserturi delicioase folosind fructe sezoniere și ingrediente ușor accesibile.

Numele său provine, se pare, de la aspectul „ciobit” al aluatului dispus pe partea de sus, asemănător cu cărămizile utilizate în construcții.

Reteta de cobbler este una simplă și flexibilă, permițând folosirea unei varietăți de fructe și aluat. Fructele, precum piersici, căpșuni, mere sau căpșune, sunt curățate și tăiate în bucăți potrivite. Apoi sunt așezate într-o tavă unsă, formând un strat uniform pe fundul vasului.

Aluatul simplu este realizat din făină, zahăr, unt și lapte sau iaurt. Este apoi întins peste fructe în bucăți neregulate sau în „cioburi”. Tava este introdusă în cuptor și coace până când aluatul devine auriu și crocant, iar fructele fierbinte și suculente.

Cobblerul are o textură diferită față de clafoutis

Aluatul de clafoutis este umed, omogen și fraged, amintind mai mult de o budincă, dar cu o textură mai aerisită.

Pentru a obține desertul perfect este esențial să se respecte toți pașii și mai ales timpii de gătire. de exact o jumătate de oră.

Claufoutis are o textura unică, cu un echilibru perfect între prăjitură și crème brûlée. Umplutura de fructe este generoasă, dar nu este cea care dictează consistența.

Cobblerul are o umplutură compactă, dar totuși fluidă. Aluatul nu reprezintă componenta cea mai importantă a desertului.

Deși în partea de sus ar trebui să aibă o textură crocantă pentru a contrasta umplutura cu fructe, cantitatea sa nu este dominantă. Partea de aluat care intră în contact cu fructele este infuzată cu siropul lor delicios, căpătând o textură fragedă. Cobblerul necesită un timp mai mare de gătire pentru că umplutura are nevoie să se îngroașe.